Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Dezvoltare personală’ Category

De câteva săptămâni încerc să ies pe linia de plutire în materie de „not loosing my sanity”. Încerc (din ce în ce mai greu), să mă trezesc dimineaţa un pic mai devreme ca să am şi un pic de timp pentru mine, dar simt că nu prea mai am energie. Tot ce vreau e un weekend în care să lenevesc. Dar gândul că luni o iau de la capăt mă oboseşte la rândul lui. Ăsta e un semn clar că trebuie să schimb ceva. Am încercat să includ şi alte activităţi care îmi plac în programul zilnic, pe lângă job, ca să simt că zilele nu trec pur şi simplu pe lângă mine. E greu, pentru că am ajuns în unele zile să mă pun la ora 11 în pat şi să zic: ok, în sfârşit am terminat pe azi. Şi să ştiu că peste câteva ore o iau de la capăt. E o perioadă mai complicată pentru că am o mie de gânduri despre ce vreau să fac, încotro mă îndrept, la ce trebuie să lucrez ca să îmi îmbunătăţesc anumite laturi. Dar ştiu că am obosit pentru că în ultima săptămână am avut parte de mici episoade în care memoria m-a lăsat complet. Mă uit de 10 ori la ceas şi tot nu reţin cât era ora, îmi dă o prietenă banii înapoi şi peste un minut uit complet conversaţia…simt că fac multe lucruri automat şi tot ce iese din tiparul meu obişnuit se pierde undeva în gol. A fost o perioadă obositoare cu operaţie la măseaua de minte şi complicaţii şi mă mir că am rezistat fără măcar o zi de concediu şi trecând prin una din cele mai stresante perioade din job-ul meu. Dar toate astea îşi spun cuvântul şi-mi dau seama că ori mă schimb eu, ori schimb ceea ce fac. Nu sunt genul de om care poate lăsa problemele de la job la uşă. Cu toate că încerc să nu mă gândesc atât de mult la ele, mereu am în cap bugete, proiecte, deadline-uri, chestiuni restante etc.  Am încercat în ultima vreme să mă detaşez pentru că simţeam că nu mai rezist psihic şi pentru că mi-am dat seama că e în defavoarea mea. Uite de ce îmi place să scriu. Pentru că în timp ce scriu îmi găsesc răspunsurile, mi se clarifică scopurile, ştiu deja mult mai bine pe ce o să mă concentrez. Suntem prinşi în acest sistem în care trebuie să muncim de la 9 la 5 şi apoi dacă mai ai energie ai grijă de casă şi de familie. Chiar cred că se poate şi altfel, chiar cred că dacă te arunci cu încredere în necunoscrut, ceva frumos poate să se întâmple. Chiar nu vreau să ajung ca un băiat de 23 de ani pe care l-am auzit zilele trecute în autobus povestind cum şi-a luat credit pe 27 de ani…Până la acel moment al discuţiei era super vesel..şi efectiv i s-a întunecat faţa când a vorbit despre creditul de care e legat, despre frica de a nu-şi pierde slujba. Chiar nu vreau de la viaţa asta doar casă, maşină şi televizor. Vreau să simt că suntem o comunitare, că ne putem dezvolta împreună, că reuşim să facem mici schimbări în bine în fiecare zi. Vreau să fiu parte din acele schimbări şi să fiu alături de alţi oameni care gândesc la fel. Prea idealist? Eu sper că nu.

Yesterday-I-was-clever-so-I-wanted-to-change-the-world.-Today-I-am-wise-so-I-am-changing-myself

Anunțuri

Read Full Post »

V-am promis că o să abordez cel puţin o dată pe săptămână şi subiecte legate de dezvoltare personală/ educaţie financiară. Şi pentru că oricât am vrea noi să zicem că nu ne interesează banii, chiria nu se plăteşte singură, brânza-i tot pe bani, facturile şi cărţile şi hainele şi benzina..tot cu bani le plătim. Vă ziceam într-un articol anterior că sunt destul de nemulţumită de modul în care am fost educată cu privire la bani. A trebuit să învăţ, să îmi găsesc un job, să economisesc, eventual pe viitor să-mi iau credit..această cursă a „şoarecelui” pe care inevitabil majoritatea o trăim. Nu v-am făcut şoareci, dar Robert Kiyosaki o face:D. Şi pe bună dreptate. Nu avem deloc spirit antreprenorial. Şi dacă ar fi să avem ceva bănuţi economisiţi…în ce e cel mai bine să investeşti? Citind „Tată bogat, tată sărac” m-am entuziasmat şi m-am deprimat în acelaşi timp. Ideile prezentate sunt foarte bune, o să-ţi dea elan, o să te motiveze să îţi schimbi percepţia asupra banilor şi să-ţi asumi unele riscuri (nu majore, ci cât să ajungi încet-încet independent din punct de vedere financiar). Apoi mi-am adus aminte de ceva. Trăim în România. Nici nu ştiţi câte planuri interesante şi câte idei am auzit în jurul meu, ba de la Moxi, ba de la prieteni. Dar şansele de reuşită sunt destul de mici. Cred că e importantă şi percepţia asupra eşecului. În America, majoritatea oamenilor de afaceri au dat faliment de câteva ori. Dar având deja relaţii construite, fiind într-un cerc plin de oameni bogaţi, le-a fost mult mai uşor să revină în top. În România, dacă dai faliment cu o afacere, toată lumea (inclusiv tu) te consideră ratat şi nu ai curajul să te apuci de o altă idee. Să revin la carte. Kiyosaki povesteşte despre educaţia sa financiară prin prisma faptului că a avut de ales între două modele. Tată lui natural care avea o tonă de diplome, era profesor, dar mereu plin de datorii, şi „tatăl lui bogat” (tatăl celui mai bun prieten) care l-a învăţat de la vârsta de 9 ani cum să perceapă banii şi cum să-i valorifice. Întreaga carte e extrem de interesantă şi cu lecţii valoroase. Ce am reţinut eu şi ce pot aplica în viaţa mea de zi cu zi? Că merit cel puţin 10 % din cât câştig. Atunci când ai afacerea ta, prima dată te plăteşti pe tine, plăteşti furnizorii, angajaţii, şi abia pe urmă vine statul şi îşi ia partea. În schimb când lucrezi la o firmă, plăteşti pe toată lumea (statul, contribuţiile sociale etc) apoi îţi plăteşti chiria, facturile, şi dacă mai ai norocul să rămâi cu ceva, poate îi pui deoparte. Kiyosaki spune că cel mai important e să te plăteşti prima dată pe tine. Aşa că primul lucru pe care îl fac atunci când primesc banii (chiar dacă sunt pe card), mă duc frumos şi-mi pun cei 10% deoparte. Nu numai că în felul ăsta, dacă spre final rămâi fără bani (nu ai voie să te atingi de cei 10%) o să îţi determini creierul să găsească soluţii ca să câştigi mai mult (şi cine ştie ce idee de afacere îţi vine), dar e o modalitate de a te răsplăti şi de a te simţi mulţumit de munca ta. Pentru acei bani puşi deoparte trebuie să găseşti un scop care să te ducă spre independenţa financiară. Fie că strângi pentru o afacere, pentru a investi în acţiuni sau obligaţiuni, e bine ca acei bani să fie folosiţi pentru a aduce profit, şi nu pentru alte cheltuieli.

M-am cam lungit cu articolul, dar promit că o să vă mai povestesc din cărţile lui Kyosaki pentru că mai are multe idei utile.

IMG_3546

Read Full Post »

Mi-am comandat zilele trecute nişte cărţi de pe un site şi le-am trimis prin poştă direct acasă. Erau câteva de dezvoltare personală şi câteva despre cancer. Am întrbat-o pe mama dacă s-a uitat peste ele şi mi-a răspuns sec: „am citit până pe la 12 noaptea, dar sunt doar poveşti în ele”. M-am oprit din mers. Cum adică? „Adică în alea cu cheia succesului, doar povestesc nişte oameni ce au facut ei”. Păi şi ce vroiai? Reţete de sucees pe pâine? M-a ros toată ziua răspunsul ăsta. Mi-am dat seama că oamenii vor totul cu efort minim şi cu explicaţii cât mai multe.

Acu-s aproape un an, bunica a descoperit că are un nodul după ureche şi că trebuie operat. S-a speriat foarte tare şi cum nodulul nu era foarte mare a decis să mai amâne. Nu am fost de acord, dar e decizia fiecăruia ce face cu viaţa lui. În schimb am rugat-o să încerce nişte tratamente alternative. I-am propus câteva metode naturiste care durau cam două săptămâni, erau nişte comprese aplicate pe acel loc..în fine..nimic invaziv, nimic complicat. A acceptat entuziasmată..şi a renunţat la mai puţin de o săptămână. Dacă o întrebi acum o să-ţi explice cît de multe a încercat fără succes. Timpul a trecut şi în februarie anul acesta operaţia a devenit inevitabilă deoarece ganglionul crescuse…şi mai apăruseră câtiva în jurul lui. S-a dovedit a fi cancer şi a început chimioterapia. După două şedinţe de coşmar şi un viitor compus din 63 de şedinţe de raze a dat iar semne că ar accepta o alternativă mai puţin invazivă. Ţinând cont că şedinţele de raze începeau abia peste o lună, i-am propus din nou să încerce diete pe bază de fructe şi legume. În special Terapia Gerson a avut rezultate extrem de bune în timp scurt. Dar trebuie să depui un efort, să bei 17 pahare de suc (dintr-o combinaţie de legume) pe zi (asta înseamnă echivalentul a cam 10 kg de legume) timp de două săptămâni şi să mai iei anumite uleiuri şi seminţe. Ideea celor două săptămâni cu această dietă a speriat-o mult mai mult decît cele 63 de raze care o ţin în spital de mai bine de două luni (că aparatele se tot strică). Şi pe parcurs am încercat să o conving să mai renunţe la carne şi să mănânce mai multe legume…dar cred că după o anumită vârstă nu mai ai sanşe de schimbare. Şi am observat în spital (parcă făceam studii de caz şi-i întrebam pe toţi dacă au schimbat ceva în regimul lor alimentar) că lumea se întoarce an după an cu recidive de cancer…şi mănâncă în continuare carne de zor (că altfel nu au putere). Anul acesta a fost mult prea dureros, ţinând cont că am mai pierdut pe cineva drag tot din cauza cancerului. Şi tot citesc şi caut soluţii şi încerc să ajut…şi lumea îmi spune că sunt doar poveşti.

P.S: Două articole interesante: http://jurnalul.ro/stiri/observator/medic-nu-mai-prescrieti-chimioterapia-in-cazurile-de-cancer-la-gat-sau-la-cap-efectele-sunt-catastrofale-645229.html

http://maxawareness.com/blog/the-shocking-truth-about-the-gerson-therapy/

Read Full Post »

Am citit o grămadă de articole pe acest subiect. Scopul meu nu e să adun aici toate avantajele şi să vi le prezint ci să vă povestesc strict din punctul meu de vedere. Totuşi, tot un articol super bine scris m-a convins să mă trezesc mai devreme dimineaţa. În acel articol se prezentau beneficiile trezitului de la ora 5. Hm…eu nu am o problemă şi pot să mă trezesc foarte uşor dimineaţa…dar parcă ora 5 e un pic drastic ţinând cont că eu normal mă trezesc pe la 8 şi ceva. Am mers totuşi la Clubul de Transformare şi în acea săptămână m-am trezit zilnic undeva între 5 şi 6 dimineaţa. Mi-am creat încet încet o rutină zilnică şi mi-am dat seama cam de cât timp am nevoie ca să încep ziua cu calm şi voie bună. Ideea principală pe care am reţinut-o din articolul cu trezitul la ora 5 a fost următoarea: dacă te trezeşti şi ieşi pe fugă din casă, tragi toată ziua la job, ajungi acasă obosit, mai ai de gătit sau de făcut curat…timpul alocat ţie fie devine inexistent, fie îl petreci deconcentrat sau somnoros. Aşa că cel mai bine e să te trezeşti mai devreme, să ai pentru tine orele în care eşti plin de energie şi de creativitate…şi apoi restul vine de la sine. Eu am ales calea de mijloc. Nu mă trezesc la 5 ci undeva cu vreo oră mai devreme sau doar jumătate în funcţie de ce îmi propun. Am un mic ritual zilnic: primul şi cel mai important lucru e să beau o cană de apă. Corpul e deshidratat după o noapte de somn şi are nevoie de apă ca să se trezească şi să funcţioneze corect. Următorul pas e să fac nişte exerciţii de încălzire (nu chestii de efort ci pur şi simplu îmi întind oscioarele şi inspir aerul curat de dimineaţă). Apoi urmează câteva minute de meditaţie (am o parte în care îmi planific ziua şi o parte în care pur şi simplu inspir adânc şi încerc să mă relaxez şi să nu mă gândesc la nimic).  Ultima parte e să mă uit la un videoclip inspiraţional, să citesc ceva pozitiv (am un caieţel în care adun tot felul de citate), sau pur şi simplu să mă uit pe Wishboard (ne-am făcut o planşă pe care am pus tot felul de mesaje şi poze cu lucruri pe care ni le dorim) şi să fiu recunoscătoare pentru ceea ce am şi pentru ce mă aşteaptă pe viitor. Ultimul pas e să mănânc un fruct şi să-mi iau apă cu mine (încă mă lupt şi încerc să iau micul dejun zilnic – dar am descoperit ca am timp să-mi fac un sandwich pentru mai târziu şi să nu-mi cumpăr junk food). Şi uite că în jumătate de oră am reuşit să îmi încep ziua într-un mod pozitiv, plin de gânduri frumoase şi de energie. Planul meu e să mă trezesc constant pe la ora 6 maxim 7 şi să lucrez dimineaţa la proiectele mele personale şi profesionale. Totul începe cu paşi mici. Şi nu uitaţi să vă răsplătiţi pentru micile victorii. Eu una în weekend nu ţin de acest orar şi îmi propun să dorm mai mult dimineaţa. Dar deja mi-a intrat în sistem şi mă trezesc lejer la aceeaşi oră. Un alt aspect important e să aveţi un somn de calitate. Asta presupune să  nu adormiţi cu ştiri, emisiuni de scandal sau filme horror. Peferabil e ca seara să aveţi iar câteva minute în care să reflectaţi la ce aţi făcut peste zi (vorbim mai în detaliu în alt articol), iar apoi eventual citiţi ceva relaxant sau vă uitaţi la un film fără monstruleţi:D. E deasemenea important să nu mâncaţi după 6 sau 7 seara (în funcţie de ora la care vă culcaţi). Nu de alta, dar corpul va fi ocupat cu digestia dacâ mâncaţi chiar înainte de culcare şi în loc să se relaxeze şi să se refacă pe timpul nopţii, va pierde o bună parte din timp digerând cina. Eu una tocmai am realizat aseară că nu am timp pentru nişte cursuri online la care m-am înscris (aseara era să adorm la o prezentare) aşa că de vreo 2-3 ori mă voi trezi cu încă o oră mai devreme ca să le pot parcurge lejer. Cine mai e interesat de cursuri online, gratis, din toate domeniile posibile şi imposibile, de pe la toate universităţile lumii, vă invit pe https://www.coursera.org/. Totul depinde de priorităţile voastre, de ceea ce vreţi să faceţi în timpul vostru şi în cele câteva ore pe care le veţi avea în plus  în fiecare săptămână dacă vă treziţi mai devreme.

P.S: Tranziţia e mult mai grea pentru persoanele care efectiv se culcă dimineaţa (Moxi) şi ar prefera să schimbe ziua cu noaptea. E nevoie de un pic de muncă şi nu vă aşteptaţi niciodată la rezultate spectaculoase după două zile, ţinând cont că aţi avut un anumit orar ani buni. Cu perseverenţă se poate. And it’s great to be in control!

images

sursa foto

Read Full Post »

images

Sursa foto

Începând de azi o să adaug o nouă „rubricuţă” la blog. Dacă până acuma vă povesteam despre ce citesc, ce mai gătesc, ce mai facem în timpul liber sau ce mai vizităm, am decis că e cazul să vă împărtăşesc un nou domeniu de interes. Îl vedeţi cam peste tot în mediul online, la cursuri organizate, la conferinţe şi seminarii…mda…e vorba despre dezvoltarea personală. Şi-mi dau seama că şi la voi va fucţiona exact ca în cazul meu. Dacă nu e momentul potrivit în viaţa voastră, nu veţi da importanţă acestui gen de articole. Multă vreme mi s-a părut o chestie abstractă, ştiam doar chestiuni superficiale despre acest domeniu şi nu îi găseam rostul în viaţa mea. Nu mă înţelegeţi greşit. Duceam o viaţă fără excese (ok..cola şi ciocolată), nu cheltuiam excesiv, totul mergea destul de lin. Şi apoi m-am întrebat…is this it? Am lucrat toată viaţa ca să fiu prima la şcoală, să ştiu cât mai multe din diverse domenii, să fiu un om onest, cu bun simţ, cu un job bine plătit (still working on that) şi o familie fericită. Ok…and then what? Am descoperit că nu mă mulţumeşte un job de la 9 la 5, un eventual credit pentru apartament pe viitor, o existenţă monotonă. Şi încet încet, o dată cu interesul pentru „ceva mai mult” am descoperit o serie de elemente care au început să mă transforme: speech-uri motivaţionale, training-uri, cărţi. Toate astea erau acolo şi acu-s câţiva ani, dar eu nu aveam interes pentru ele. Şi dacă în partea strict de dezvoltare personală simt că totuşi am timp să recuperez, pe partea de educaţiei financiară  simt că am pierdut startul. Nu o să dau vina pe sistemul educaţional şi pe familie care mi-au insuflat doar dorinţa de a avea un „job stabil şi cu care să-mi permit un credit”. O să dau vina pe mine că mi-a luat aşa de mult timp să mă trezesc şi să realizez că am şi alte opţiuni. Şi totuşi…atâta timp cât trăiesc nu e prea târziu. Aşa că o să vorbim cel puţin o dată pe săptămână despre chestiuni precum „gândire pozitivă”, „educaţie financiară”, „dezvoltare personală”, „managementul timpului” şi alte noţiuni de acest gen.  Dacă mai sunt printre voi întârziaţi ca mine, daţi un semn să nu mă simt singură:D. Eu una o să vă împărtăşesc cu drag lucruri foarte utile şi interesante din cărţile citite şi o să vă recomand lecturi care mie mi-au schimbat perspectiva asupra existenţei mele.

Personal-Development2

sursa foto

Read Full Post »