Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Ce filme mai vedem’ Category

Usturoi

Am încercat să vedem filmul ăsta la Cluj la Casa TIFF chiar în cadrul festivalului TIFF de anul acesta, dar cum spaţiul era destul de mic, nu am avut nicio şansă să prindem locuri libere. Azi am aflat că rulează şi la Zalău la amfiteatrul din Parcul Central. Şi cât de fain e să fii în concediu şi să poţi merge la film într-o seară faină de vară. Spre surprinderea noastră a fost super multă lume, mai ales că intrarea a fost liberă. Sincer acuma, o taxă minimă de 5 lei chiar ar tria puţin spectatorii şi n-am mai auzii aplauze furtunoase de fiecare dată când se cântă o manea în film de dragul artei…dar să trecem peste acest aspect. Am prins o bucăţică de gard pe care am putut să stăm şi am văzut filmul pe jumătate de ecran. Şi dacă numa îl auzeam, tot genial rămâne. Au reuşit oamenii ăştia cu un buget mic să facă un film autentic, de toată frumuseţea, să şi spună o poveste cu final neaşteptat şi să aleagă nişte actori nemaipomeniţi. Cei doi copii care pleacă la Hollywood/Cluj ca să devină actori sunt bestialiiii. Conflictele dintre clanurile Usturoi şi Ceapă, peisajele şi chestiunile tipice Ardealului, totul a fost perfect pus la punct şi prezentat. Am râs de numa numa, m-am bucurat că actorii au fost prezenţi şi au luat cuvântul, m-am bucurat că lumea a apreciat un film despre ţigani şi sper eu că s-a mai apropiat un pic hăul ăla dintre comunităţi. Eu una abia aştept să-l văd din nou pentru că nu m-am săturat de el. Încă zâmbesc şi aud aplauzele furtunoase pe care le merită din plin toţi cei care au lucrat la acest film.

646x404

Anunțuri

Read Full Post »

Acesta este numele documentarului pe care l-am  văzut ieri la TIFF. După cum zicea şi Moxi, aş fi curioasă câţi profesori erau în sală sau câţi au văzut acest documentar. Pe parcursul filmului am văzut poveştile de viaţă a unor oameni din diferite medii. Un biet băiat ieşit de pe băncile şcolii cu note mari care se zbătea pe un salariu sub limita decenţei ca agent de pază, o fată de 16 ani care a decis să-şi revendice copilăria deoarece, încercând să respecte cerinţele sistemului educaţional ajungea să îşi termine temele undeva pe la ora 11 noaptea. Ce m-a frapat a fost povestea copiilor chinezi. Până în momentul în care China a început să fie mai deschisă spre capitalism, copiii nu erau încurajaţi să concureze la şcoală şi erau trataţi în mod egal. Deodată, s-au trezit că încă de la grădiniţă trebuiau să fie cât mai performanţi şi părinţii îi împingeau spre acest sistem din cauza dificultăţilor economice. Nici nu vă închipuiţi cât de trişti sunt acei copii şi cum îi filmau până târziu în noapte când rămâneau în sălile de lectură să înveţe. Acest sistem educaţional a fost creat (după cum au recunoscut numeroşi oameni care au contribuit la menţinerea lui), pentru a produce forţa de muncă necesară în era industrializării. Era nevoie de oameni obedienţi, care să poată duce treaba la bun sfârşit fără să pună obiecţii. Lumea s-a schimbat, piaţa muncii e complet diferită, dar sistemul educaţional a cam rămas în urmă. Conform studiilor la nivel mondial, 98% din copiii testaţi înainte de a intra în sistemul educaţional aveau potenţial de genii. Au fost testaţi din 5 în 5 ani şi de fiecare dată nivelul a scăzut drastic, ajungând la sub 20%. Cei 200.000 de adulţi testaţi au avut un scor de 2%. Potenţialul nostru este distrus de sistemul actual pentru a ne transforma în mici roboţi. Pe de altă parte, documentarul a prezentat povestea unui om nemaipomenit, Arno Stern. El, împreună cu soţia sa au decis să-l lase pe copilul lor, Andre, să descopere lumea în propriul lui ritm. Am văzut un mic exemplu din comportamentul faţă de nepoţica lor şi am toată admiraţia pentru curajul şi răbdarea lor. Andre nu a fost îngrădit cu absolut nimic. A descoperit singur tot. A învăţat ce-i drept cam târziu să citească, dar părinţii lui nu l-au forţat să facă nimic. Nu a mers niciodată la şcoală şi nu a dat niciodată un examen (înafară de cel auto, am dedus;). A devenit un om incredibil de paşnic, cu o siguranţă de sine cum rar am mai văzut, fără aere de superioritate şi cu un intelect genial. A învăţat limba germană şi alte limbi la nivel de perfecţie şi în momentul de faţă construieşte chitare. Tatăl său avusese un centru în care copiii erau lăsaţi să deseneze liber. Copiii veneau acolo timp de mai mulţi ani şi el a păstrat toate lucrările pentru a le putea studia. Fiecare copil are propriul dosar arhivat. Se poate vedea clar cum înainte de a merge la grădiniţă, copiii au o imaginaţie extraordinară şi desenează cu culori vii. Treptat, această capacitate este estompată, apar un fel de picturi abstracte, copiii încearcă să se conformeze în tiparele de la şcoală.

Un alt exemplu surprinzător a fost cel al unui băiat cu Sindromul Down, Pablo Pineda. Cei care au această boală se consideră că au un nivel al intelectului care îi va ajuta să treacă cel mult de şcoala generală. Acest om, nu numai că a devenit primul om care suferă de Sindrom Down care a absolvit o facultate, dar acum este professor şi vreau să vă spun că are o gândire şi o capacitate intelectuală cum mulţi cei din “tiparul normal” nu o au.

Documentarul acesta mi-a dat speranţă că încet încet oamenii se vor trezi din acest somn şi vor realiza că sistemul capitalist şi concurenţa asta continuă nu sunt soluţii viabile pentru viitor. Inegalitatea care creşte şi daunele iremediabile pe care le aducem planetei nu vor rămâne fără consecinţe. Sper să am în jurul meu oameni care gândesc la fel şi alături de care să schimbăm ceva în jur. Acest documentar ne arată că se poate. Putem crea un viitor mult mai bun pentru copiii noştri, putem să-I creştem fără frica asta a zilei de mâine care le blochează imaginaţia şi-i ţine încătuşaţi încă de mici în ceea ce crede sistemul că e util să înveţe.

Trailer Alphabet.

poster-kids-count-med

Read Full Post »

La cât de rar reuşesc să mă uit la un film cap-coadă, a devenit un eveniment care trebuie neapărat menţionat. Aseară eu aş fi vrut să adorm pe un serial de comedie, dar Moxi a avut alte planuri. A vrut să vedem noul film al lui Tom Hanks, cu piraţii somalezi. Eu în momentul în care am văzut pozele, din cazul adevărat cu piraţii, am zis că e o glumă. Cum să vină ăia cu bărcuţa şi să răpească echipajul unei nave enorme? Să zicem că filmul mi-a demonstrat că se poate. A fost clar că e un film făcut de americani, au reuşit să mă convingă că somalezii sunt „the bad guys” în toată povestea asta. Dacă vă mai gândiţi un pic după ce vedeţi filmul la replicile lui Hanks cu „oo, dar noi suntem pe apele internaţionale..bla bla”, şi vă gândiţi la nava militară uriaşă care era chiar în zonă…o să vedeţi că şi americanii au partea lor de vină în povestea asta. Mno bun. Şi orice aş zice despre poveste, adevărul e că am stat până după ora 1 ca să văd filmul. Aveam emoţii şi m-a ţinut într-un suspans teribil. Iar despre Tom Hanks…jos pălăria. Cred că datorită lui mi-a plăcut aşa de mult filmul şi m-am decis să scriu despre el. Deci dacă aveţi ore de somn la dispoziţie pe care vreţi să le sacrificaţi, merită pentru filmul ăsta.

download (1)

Captain-Phillips-Movie-2013-tomhanks-review

Read Full Post »

UPDATE: coolal3z, te rog sa-mi lasi un nr de telefon sau o adresa de mail ca sa ne vedem sa-ti dau premiul:)

Ştiu că de obicei vă ofer cărţi cadou, dar de data asta am un voucher pentru film. Am câştigat la rândul meu pe un blog un astfel de voucher şi când am cumpărat biletele la film, am mai primit unul. Am decis să merg pe principiul „pay it forward” şi să-l ofer cadou. Voucherul e valabil la Cinema City (Iulius şi Polus Center), e pe ideea 1 plus 1. Adică la un bilet cumpărat o să primiţi un al doilea bilet gratis. Voucherul de valabil şi pentru filme 3D (dacă mai prindeţi Pacific Rim chiar merită), de luni până joi. Ca să fiu sinceră nu ştiu sigur dacă voucherul e valabil doar până pe 31 august când se termină campania lor, sau 3 luni de la emitere cum e regula generală a voucherelor pe site. Deci ca să nu riscăm, dacă aveţi chef până la finalul lunii să mergeţi la un film cu un prieten în Cluj, vă invit să lăsaţi un comentariu şi să-mi recomandaţi ceva comedie faină sau vreun serial de comedie (sunt mereu în căutare;D) Ţinând cont că nu ştiu dacă e ceva lume pe aici pe blog din Cluj, lăsăm concursul în primă fază până mâine seară pe la ora 8 (ca să apuc eventual duminică să vă dau biletele). Dacă văd că e toată lumea în concediu:P, mai extindem vreo 2 zile perioada. Ştiu, e subiectivă treaba, dar sunt un mic dictator în universul meu!:)

Succes tuturor şi îmi cer scuze că e doar pentru clujeni concursul de data asta, Promit să mă revanşez.

P.S.: Şi pentru că îmi place să ofer cadouri mai personale, pun la bătaie pe lângă voucher şi un semn de carte (made by Moxi) şi o brăţară împletită – made by me (câştigătorul îşi alege modelul)

IMG_3522

Read Full Post »

Am fost aseară la un film 3D. Eu una nu sunt o împătimită a filmelor, de obicei adorm la ele. La fel ca şi în cazul cărţilor, nu mă iau după critici sau părerile celorlalţi şi vă spun sincer dacă îmi place sau nu un film. Am văzut Pacific Rim şi a fost bestial. La fel de bestială a fost şi reacţia mea pe care Moxi vroia la un moment dat să o filmeze. Am stat cam tot filmul cu mâna la gură, strângând puternic de scaun şi zbierând (uneori doar în mintea mea…uneori şi în sală). Efectele 3D au fost geniale, acţiunea a fost un pic exagerată de dragul lor (o bătaie dura cam 10 minute şi era epuizant să scrâşnesc din dinţi aşa mult). Ca să vă spun un pic despre subiect: omenirea e atacată de nişte creaturi monstruoase care vin din centrul pământului numite Kaiju. La început sunt câteva incidente izolate, dar apoi atacurile se intensifică şi e necesar un plan mult mai mare pentru a riposta. Naţiunile îşi unesc forţele şi creează Jageri, roboţi uriaşi care pot fi controlaţi de câte doi piloţi cu o compatibilitate neuronală mare. Unul dintre Jageri e controlat de doi fraţi, dar pentru că nu respectă deciziile luate de baza de control, pierd lupta cu Kaiju şi unul dintre ei moare. Pierderea este cu atât mai grea cu cât cei doi erau conectaţi în acel moment şi exista un flux între gândurile şi trăirile lor. Căzut în dizgraţie, Raleygh se retrage din această luptă şi timp de aproape 5 ani nu mai controlează vreun Jager. Asta până când toate planurile secundare puse în aplicare eşuează şi e clar că Jagerii sunt singura salvare a omenirii. Povestea e mai complexă, dar nu vreeau să vă mai stric din surprize. Cu toate că Guillermo del Torro a cam exagerat cu bătăile şi violenţa mie una chiar mi-a plăcut filmul ăsta. Poate şi pentru că se băteau roboţi şi nu vedeam sânge sau oameni murind pe capete (mda..Django Unchained mi-a ajuns), povestea mi s-a părut interesantă şi actorii (cât au avut ei de jucat) chiar buni. Filmul o să mai ruleze o vreme la cinema, aşa că dacă aveţi chef de efecte speciale faine şi o poveste interesantă, go go go.

PS: Coloana sonoră e super faină. Makes you feel like you could save the world:)

pacific_rim_banner_1_20130430_1807391588

download (1)

Read Full Post »

Atenţionare: acest post nu este o recenzie ci reprezintă doar o părere ultra personală.

Am fost acu-s vreo 2 sapămâni la cinema să vedem filmul Poziţia Copilului. Nu eram eu cu mare chef de film românesc (niciodată nu sunt), darămite la cinema, dar am zis că şi aşa nu ieşisem de mult în oraş şi vroiam să-i fac în ciudă ploii. A fost 1-0 pentru ploaie… M-a şocat cât de multă lume a venit la film. Sala plină de tineret. Eu una nu plec urechile la premii, trofee, nici măcar Oscaruri. Dacă îmi place bine, dacă nu…o spun răspicat. Filmul chiar a fost ok. Cred că e primul film în care nu se face aluzie, nu se aduce vorba, nu e situată povestea, nu vorbesc oameni…nimic nimic despre comunism. Eu zic că deja e o mare realizare. E povestea unei familii cu o situaţie material foarte bună (finally un alt décor:), acţiunea e cât de cât antrenantă, dialogurile cursive. Realitatea crudă prezentată am simţit-o toţi din sală şi am aprobat-o ba cu mici râsete, ba cu reproşuri murmurate. Odrasla familiei, crescută în puf şi protejată chiar şi acum la vârsta maturităţii, goneşte pe şosea şi ucide un copil. Şi aici intervine sindromul “băiatul mamei” în acţiune. Se apelează la toate cunoştinţele, la toată averea familiei..orice numai să nu ajungă în închisoare băiatul (trecut binişor de 30 de ani aş zice eu…). Subscriu şi eu la părerile emise de alţii: scena în care mama îşi masează copilul (bărbat) e un pic freaky-kinky-dubioasă. Dialogul final între şoferul vinovat şi tatăl copilului ucis e bestial..cel puţin asta putem deduce din imaginile văzute în oglinda retrovizoare a maşinii şi din gesturile lor stânjenitoare…dacă ar fi avut sunet poate am fi avut şi noi o părere mai bine conturată. Poate au vrut să ni-l imaginăm noi..prea s-a lenevit telespectatorul. Ia să-l punem la treabă. Atâta nu mi-a plăcut. Finalul sec şi relaţia un pic ciudată dintre mamă-fiu (presărată parcă cu prea multe înjurături).

Acuma lăsând subiectivismul la o parte, ar trebui să ţineţi cont că dacă eu adorm constant la filme şi tot timpul am ceva de comentat, ţinând cont că am binevoit să scriu despre el (cu toate că sunt un pic în urmă cu poveştile despre filme-cărţi-teatru-reţete)…e mare lucru. Mna că am zis-o: îl recomand! (hai că n-a durut aşa tare..)

P.S: Nici ala cu oamenii şi melci nu a fost rău dar eternul comunism încă era prezent…si Barladeanca era încă singura actriţă de pe Terra.

download

Sursa foto

Read Full Post »

Teatru TV

Am auzit zilele astea de un nou proiect propus de Antena 1: Teatru TV. Cum nu am televizor (ok..am unul imens dar nu-l folosesc, nu are cablu etc.) am fost încântată să găsesc pe youtube una din piesele prezentate. Nu ştiu cum e la TV, dacă se bagă pauză de publicitate şi se întrerupe piesa când ţi-e mai dragă, dar experienţa din seara trecuta a fost minunată. Să nu mă înţelegeţi greşit. Nu se compară cu atmosfera din sala de teatru. Dar piesele pe care nu am cum să le văd la Cluj, actorii pe care îi iubesc şi nu prea am ocazia şi bugetul să-i văd atât de des..m-au convins că merită şi alternativa asta. Tot auzisem de piesa „Doctori de femei” şi eram curioasă dacă Bendeac poate şi altceva (cu emisiunea aia a lui nu prea m-a convins). În afara primei părţi în care tot fugeam până în bucătărie să mai întorc câte-o clătită, am stat nedezlipită din faţa laptopului. Mi-a plăcut la nebunie hexagonul:D amoros creat şi am râs cu poftă la fiecare nouă „descoperire” a celor implicaţi. Personajul lui Bendeac, Bassinet, e prietenul doctorului Moulineaux. La doar 6 luni de la căsătorie, doctorul are o reputaţie de invidiat în rândul altor femei căsătorite. Încurcăturile în care intră cei doi încercând să-l scape basma curată pe Moulineaux, servitorul Etienne care are o relaţie specială cu…alcoolul, amanta, soţul înşelat dar care la rândul său calcă strâmb, mama soacră ultra protectoare cu odrasla…toate astea m-au făcut să uit complet de proiectul la care trebuia să lucrez. Eh..e şi mâine o zi. O zi în care sper că măcar câţiva dintre voi o să vă delectaţi cu piesa asta. Dacă aveţi ocazia să o vedeţi live şi mai bine. Dacă nu, să le mulţumim celor de la Antena 1 care s-au gândit să mai schimbe profilul în casele inundate de ştiri sângeroase şi cancanuri (nu săriţi ca arşi cei care vă uitaţi doar la Discovery şi la Animal Planet:P).

Piesa o puteţi viziona AICI şi vă garantez că e o comedie savuroasă.

P.S: Am descoperit şi piesa „Pijamale” care mi-a plăcut şi mai mult:)

Teatru-TV_Doctori-de-femei-450x544

Read Full Post »

După o perioadă în care am povestit mai mult despre cărţi am zis să mai diversificăm subiectele şi să vă mai povestesc şi la ce chestii drăguţe mă uit. Nu mă uit eu prea des la filme dar când văd câte unul care merită, simt nevoia să vi-l recomand, poate mai înveselesc vreo persoană:)

Chiar nu credeam că se mai fac în ziua de azi comedii aşa drăguţe (bine..a apărut anul trecut filmul dar eu sunt mai în urmă la capitolul ăsta). Adică să te poţi uita cu toată familia, să nu se înjure la fiecare scenă, să nu fie scene de sex şi violenţă şi vai ce ne mai prăpădim de râs. „Parental Guidance” e una din acele comedii clasice pe care o s-o poţi urmării iar şi iar şi o să râzi de fiecare dată. Avem una bucată familie modernă cu 3 copilaşi. Doi băieţi şi o fată (adorabili şi cu talent cât carul). Familia modernă are un tătic care a inventat casa modernă, cu toate aplicaţiile necesare şi cu gadgeturi super faine. Familia modernă nu-şi ceartă copiii şi le explică frumos când greşesc. Copiii moderni mănâncă sănătos şi au fost învăţaţi că iaurtul are exact acelaşi gust ca îngheţata. Ceva e greşit în portretul ăsta. E necesară intervenţia bunicilor (jucaţi de Billy Cristal şi Bette Midler) care într-o săptămână de avut grijă de copiii moderni reuşesc să „strice” tot. E o comedie foarte faină. O să râdeţi mult, o să vă emoţionaţi la unele faze, o să îi admiraţi pe copii cât de bine joacă. Nu vreau să vă spun prea multe ca să nu-i stric farmecul. Dacă sunteţi ca mine şi preferaţi comediile clasice o să vă placă sigur. Dacă nu…am auzit că apare The Hangover la vară:D.

MV5BMzkyNDExOTA1Nl5BMl5BanBnXkFtZTcwNjgzODE4OA@@._V1_SX214_

Read Full Post »

Older Posts »