Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘vALLuntar’ Category

Am încheiat ediţia a doua de vALLuntar:D. Au fost citite 522 cărţi şi vor fi plantaţi 632 de copăcei în urma campaniei organizate de Editura ALL cu sprijinul Romsilva. Mai multe detalii găsiţi aici.

Eu, conştiincioasă şi obsedată de listuţe cum sunt, am numărat comentariile şi mai ales în ultimele zile treceam frumos în catastif fiecare comentariu nou şi calculam câţi copăcei or să fie plantaţi şi din partea mea. Vreau să vă mulţumesc tuturor pentru sprijin, cu toate că nu prea am comentat la propriile mele recenzii în timpul campaniei pentru că nu vroiam să îngreunez munca celor care au numărat de la editură, să ştiţi că mi-aţi adus un zâmbet mare mare cu fiecare opinie pe care aţi lăsat-o pe blog. Şi acum…ta-da-da-damm: am scris 19 recenzii la care am adunat câte 15 comentarii necesare copăceilor..plus comentarii extra. Dacă mă iau după regulament şi calculez încă un pomişor pentru alte câte 20 de comentarii extra adunate…vă anunţ cu drag că am plantat vreo 25 de copăcei. Şi mi-a făcut o deosebită plăcere să vin seara acasă, să văd ce s-a adunat în ograda mea peste zi şi apoi să petrec câteva ore bune comentând şi la celelalte recenzii (blogspot mi-a dat de furcă şi la unii chiar nu am reuşit să comentez, dar am încercat pe cât posibil să trec pe la cât mai multă lume). Am descoperit multe cărţi despre care chiar nu ştiam nimic, multe bloguri interesante şi oameni frumoşi.

Şi ca să sărbătorim sfârşitul unei campanii reuşite, am decis să organizez un mic concurs. Am un exemplar din Omul Invizibil (carte despre care am scris în cadrul campaniei) şi m-am gândit să facem în felul următor. O să postez pe FB o poză cu coperta cărţii, trebuie să daţi like la pagina blogului, share public la poza respectivă şi să lăsaţi un comentariu la poza originală de pe blog ca să putem face o listă cu cei înscrişi. O să alegem câştigătorul cu random.org pe data de 4 aprilie 2013 şi cartea o să o trimit prin poştă (dacă nu staţi prin Papua Noua Guinee sau alt colţ super îndepărtat, vă invit şi pe cei din străinătate…hai să zicem Europa, la concurs).

Vă îmbrăţişez cu drag pe toţi, vă multumesc atât celor care au comentat, cât şi celor de la ALL care au venit cu această iniţiativă minunată şi vă doresc un an plin de lecturi captivante.

 afis-campanie-vALLuntar-20132-226x300

Read Full Post »

Ultima mea recenzie pentru vALLuntar va fi scrisa fara diacritice si in timp ce in urechi imi susura conditii de eligibilitate pentru proiecte europene (o postez dupa ce ajung acasa:). Eu in schimb o sa va povestesc despre “Cuvinte de iubire”,o carte pentru nostalgici si romantici. Cartea are 22 de povesti de iubire: unele neimplinite, unele care rup barierele sociale, iubiri trecatoare sau iubiri pana dincolo de mormant.

Povestea cea mai amuzanta mi s-a parut “Relicva”. Un tanar logodnic il contacteaza pe unchiul iubitei sale (calugar) cu o cerere putin mai bizara. Initial ii dusese iubitei sale care era fascinata de moaste, o relicva falsa, mintind-o ca a furat osemintele dintr-un loc foarte bine pazit. In momentul in care fata afla ca totul a fost o minciuna, il paraseste pe logodnic si ii spune ca se va intoarce la el doar daca ii va aduce moaste adevarate. Si asa ajunge tanarul nostru sa apeleze la calugarul/unchi cu rugamintea de a-i face rost de moaste. Mie una mi s-a parut extrem de hilara si de deplasata cererea. Stati linistiti, povestile sunt total diferite, unele triste, unele amuzante asa ca o sa gasiti cu siguranta ceva pe gustul vostru in cartea asta.

A fost prima mea lectura de Maupassant si cu toate ca in general prefer romanele si nu proza scurta, trebuie sa va spun ca m-a convins cu stilul lui si abia astept sa mai citesc ceva scris de el.

P.S: Cine mai are timp si chef de comentat poate gasi toate recenziile scrise de mine pentru vALLuntar AICI:).

 Anul acesta, în cadrul campaniei vALLuntar 2, bloggerii şi cei care vor comenta la recenziile lor au ocazia de a face o faptă bună pentru mediul înconjurător cu sprijinul Editurii ALL şi ROMSILVA. Detaliile complete ale campaniei le găsiţi aici. Ceea ce e important de ştiu e că pentru fiecare recenzie trebuie strânse minimum 15 comentarii. Astfel, recenzia plus cele 15 comentarii vor echivala cu un copac plantat în cadrul acestei campanii. Comentariile extra de la fiecare recenzie se vor cumula cu altele şi vor fi plantaţi copăcei şi pentru ele.

tn1_cuvinte_de_iubire_-_maupassant

Read Full Post »

Aveam alte cărţi în program săptămâna asta. Am zis că doar o răsfoiesc puţin să văd dacă ar fi pe placul meu.  Şi nu am mai lăsat-o din mână până azi noapte când am închis ochişorii la ultima pagină, fericită că pe Strada Ficţiunii găsesc de toate. Clasici şi opere valoroase, şi uite: scriitori contemporani care te ţin cu sufletul la gură şi laşi totul deoparte ca să termini cartea. E una din cele mai interesante apariţii de la ALL!

Alexander Hoffman e un geniu care se pricepe la statistică, fizică şi inteligenţă artificială. El creează un program, VIXAL 4, care e pe cale să revoluţioneze modul în care se fac tranzacţiile bursiere. Firma lui de hedgefund (adică face investiţii plasănd banii altora la bursă şi investind în ce crede că e profitabil) aduce câştiguri inimaginabile unui grup select care e atras de capacităţile acestui nou program. Singura problemă e că VIXAL are capacitatea de a se dezvolta singur şi de a „gândi” mult mai rapid şi mai complex decât mintea umană. Astfel, el devine un program care pune în pericol economia mondială şi mai ales reuşeşte să se joace cu mintea instabilă a lui Alexander.

Mie cartea mi-a plăcut enorm. Are suspans, indicatori economici şi bursieri cu care m-am tot confruntat pe la facultate în ultima vreme:P, un personaj principal misterios şi genial, citate din Darwin la începutul fiecărui capitol:D. Ce mai..vă garantez că o s-o citiţi pe nerăsuflate.

Pe oameni îi tulbură nu lucrurile în sine, co părerile şi impresiile lor despre lucruri”(Epictet). Limbajul a dezlănţuit puterea imaginaţiei, iar odată cu aceasta s-au născut zvonul, panica, groaza. Algoritmii nu au imaginaţie. Nu intră în panică. Iată de ce sunt perfecţi pentru tranzacţionări pe piaţa de capital.”

Anul acesta, în cadrul campaniei vALLuntar 2, bloggerii şi cei care vor comenta la recenziile lor au ocazia de a face o faptă bună pentru mediul înconjurător cu sprijinul Editurii ALL şi ROMSILVA. Detaliile complete ale campaniei le găsiţi aici. Ceea ce e important de ştiu e că pentru fiecare recenzie trebuie strânse minimum 15 comentarii. Astfel, recenzia plus cele 15 comentarii vor echivala cu un copac plantat în cadrul acestei campanii. Comentariile extra de la fiecare recenzie se vor cumula cu altele şi vor fi plantaţi copăcei şi pentru ele.

tn1_factorul_groazei_-_robert_harris

Read Full Post »

Cartea asta, alături de jurnalul Sofiei Tolstaia, mi-au redat dorinţa de a citi literatură rusă.  Am avut o perioadă în care nu mă mai atrăgeau deloc scriitorii ruşi şi mă bucur tare mult că am trecut peste faza asta. Iuri Dombrovski a trăit 18 ani în lagărele sovietice şi acest roman, a fost publicat abia după ce au apărut în Rusia reformele lui Gorbaciov.  E o lectură destul de crudă şi de tristă, dar trebuie să conştientizăm că pentru cei care au trecut prin acele perioade, evenimentele descrise în carte erau la ordinea zilei.

Ştim cu toţii cu se făceau arestările în regimurile comuniste. Chiar dacă nu erai vinovat de ceva anume, ţi se răstălmăceau declaraţiile şi ţie şi celorlalţi martori încât cu greu mai scăpa cineva din închisoare. Cam asta se întâmplă cu Zîbin, un conservator de antichităţi care este acuzat pe nedrept de furtul unei cantităţi de aur abia descoperită. Observăm pe parcursul anchetei că logica nu are nicio legătură cu întrebările adresate. Orice gest sau cuvânt este interpretat, fie că se răspunde cu DA fie că se răspunde cu NU la o întrebare, tot înseamnă că ai ceva de ascuns şi complotezi împotriva Uniunii Sovietice. Cartea prezintă tertipurile la care apelează anchetatorii, martorii care cad în plasă speriaţi că deja au fost trădaţi de cei apropiaţi, resemnarea deţinuţilor care deja ştiu cam câţi ani îi aşteaptă în lagăre şi pedepsele crunte la care erau supuşi.

Nu mi-am imaginat că o să citesc pe nerăsuflate o carte de 600 de pagini cu un subiect atât de controversat şi de serios. Mi-a plăcut în special un personaj, preotul Andrei  Kutorga, care aduce un plus de filosofie şi teologie în carte, dezbătând tema trădării lui Iisus şi acţiunile lui Pilat. Pentru mine a fost ca o poveste în poveste, găsind un mic refugiu în explicaţiile lui, un mic răgaz până să te întorci la cei pe care îi lăsaseşi în închisoare: El (Hristos) era departe de tehnica noastră de selecţie a cadrelor… Petru s-a dezis, Toma s-a îndoit, iar Iuda a trădat. Trei din doisprezece! Douăzeci şi cinci la sută ratare. Orice şef de cadre ar fi zburat dacă ar fi făcut o asemenea alegere. Fără dreptul de a mai avea vreo funcţie”.

Cartea asta vă pot spune din tot sufletul că e în topul preferinţelor mele de pe Strada Ficţiunii şi merită citită chiar şi de cei cărora literatura clasică rusă li se poate părea un pic greoaie. Eu una am fost plăcut surprinsă şi vă garantez că veţi avea multe de învăţat din ea.

Toate celelalte recenzii scrise de mine pentru campania vALLuntar le  găsiţi AICI.

Anul acesta, în cadrul campaniei vALLuntar 2, bloggerii şi cei care vor comenta la recenziile lor au ocazia de a face o faptă bună pentru mediul înconjurător cu sprijinul Editurii ALL şi ROMSILVA. Detaliile complete ale campaniei le găsiţi aici. Ceea ce e important de ştiu e că pentru fiecare recenzie trebuie strânse minimum 15 comentarii. Astfel, recenzia plus cele 15 comentarii vor echivala cu un copac plantat în cadrul acestei campanii. Comentariile extra de la fiecare recenzie se vor cumula cu altele şi vor fi plantaţi copăcei şi pentru ele.

 tn1_facultatea_lucrurilor_de_prisos (1)

Read Full Post »

Sunt în plină lectură pentru vALLuntar. Am încă vreo 2-3 cărţi începute din care tot citesc în paralel şi sper să le termin în timp util. Dar azi aveam un interval de vreo oră şi un pic liber şi am zis că vreau neapărat să citesc o carte din colecţia „Iubiri de altădată”. Am tot oscilat între vreo 3-4 titluri şi până la urmă mi-am luat „Soţii de artişti” a lui Alphonse Daudet. Da..trebuie să recunosc..faptul că e mititică şi ştiam că o să o termin repede de citit a fost un factor important. Dar am pus ochi şi pe alte titluri pe care o să le citesc în curând. Să revenim la cărticica noastră care e mai mult ca un argument împotriva ideii de căsătorie în rândul artiştilor. Încă din primele pagini, avem un pictor care e împotriva căsătoriei şi consideră că artiştii care se căsătoresc îşi pierd din inspiraţie şi se lasă pradă meschinăriilor de zi cu zi şi un poet care e de acord cu instituţia căsătoriei. Pe parcursul celor 12 povestiri din carte, avem de-a face cu tot felul de tipologii. Soţii geloase,  soţi ţinuţi sub papuc sau mai degrabă doar de decor, soţii care defilează cu noul lor statut, soţi care nu-şi găsesc locul în cuplu şi nici nu mai au prea multă putere şi dorinţă de a crea ceva.

Nu ştiu de care parte a baricadei să mă pun. Să consider că artiştii trebuie lăsaţi în lumea lor de genii neînţelese…sau să cred că pe de altă parte pot fi mai fericiţi într-o viaţă de familie (nu ca exmplele din carte…că acolo nu prea am descoperit cupluri unite). Să se sacrifice pentru artă? Sau să-şi  recunoască (cei din carte nu sunt cine ştie ce artişti celebri) limitele şi să împace arta cu familia? Cred că depinde foarte mult de persoana de lângă tine. Dacă te susţine în ceea ce faci poate reprezenta un impuls şi te poate încuraja în activităţile tale. Dacă în schimb consideră că ceea ce faci e doar o joacă şi nu te apreciază..s-ar putea ca treptat să se deterioreze şi relaţia de cuplu şi pasiunea ta pentru artă.

Dar uite ce m-am luat eu cu filosofii despre cupluri şi nu v-am lăsat să comentaţi. Şi la recenzia asta şi la celelalte scrise de mine în campanie. Le găsiţi pe toate AICI.

Anul acesta, în cadrul campaniei vALLuntar 2, bloggerii şi cei care vor comenta la recenziile lor au ocazia de a face o faptă bună pentru mediul înconjurător cu sprijinul Editurii ALL şi ROMSILVA. Detaliile complete ale campaniei le găsiţi aici. Ceea ce e important de ştiu e că pentru fiecare recenzie trebuie strânse minimum 15 comentarii. Astfel, recenzia plus cele 15 comentarii vor echivala cu un copac plantat în cadrul acestei campanii. Comentariile extra de la fiecare recenzie se vor cumula cu altele şi vor fi plantaţi copăcei şi pentru ele.

tn1_sotii_de_artisti

Read Full Post »

Am terminat şi eu de citit într-un final „Insomnia”. De la începutul campaniei tot comentam la celelalte recenzii şi promiteam să o termin şi uite că mi-a luat ceva timp. Nu de alta dar tot găseam altceva de citit în paralel (tot pentru vALLuntar). Să nu mă apuc de dat cu părerea până nu vă spun câteva cuvinte despre subiect.

Este anul 2010 şi lumea e lovită de un virus care cauzează insomnie, epuizare şi inevitabil moarte. Totul se transformă într-un haos, oamenii se luptă pentru un medicament numit DR33AM3R care pe moment îi ajută să iasă din această stare. Virusul se răspândeşte rapid şi nimeni nu vrea să rişte să se contamineze. Cei care au rămas încă neafectaţi sunt tot mai izolaţi, nu se mai organizează activităţi sociale (stadioanele, cinematografele sunt goale), nu se mai ţin cursuri în şcoli, totul doar pentru a fugi de acest virus. În mijlocul acestui univers îl întâlnim pe Parker Hass, un poliţist care are o fetiţă de câteva luni şi o soţie deja insomniacă. Parker încearcă să descopere rădăcinile pieţei în care este comercializat DR33AM3R-ul şi îşi petrece majoritatea timpului vânând traficanţii. Toată cartea mi s-a părut suspectă deoarece când începeam un alt capitol ba se povestea la persoana I, ba la persoana a III a. Abia pe la mijlocul cărţii mi-am dat seama că mai am de-a face cu un personaj: Jasper, asasin de meserie.  Vă las pe voi să descoperiţi mai multe despre întâlnirea celor doi şi mai ales să vă daţi seama dacă vă captivează stilul lui Huston.

Eu una nu am fost super fascinată de carte, dar am apreciat ideea şi scenariul/universul alternativ pe care l-a propus.  Sunt convinsă că pentru mulţi dintre voi va fi o lectură plăcută chiar dacă stilul mi se pare un pic greoi şi poate prea „pierdut în unele detalii inutile” (pentru mine).

P.S: Mai strângem comentarii pentru :  „Poveste de dragoste africană”, “Cele zece mii de dorinte ale imparatului“, “Sus, in aer”, “Urâţii“, “Jurnalul Sofiei Tolstaia” si celelalte recenzii din vALLuntar 2.

Anul acesta, în cadrul campaniei vALLuntar 2, bloggerii şi cei care vor comenta la recenziile lor au ocazia de a face o faptă bună pentru mediul înconjurător cu sprijinul Editurii ALL şi ROMSILVA. Detaliile complete ale campaniei le găsiţi aici. Ceea ce e important de ştiu e că pentru fiecare recenzie trebuie strânse minimum 15 comentarii. Astfel, recenzia plus cele 15 comentarii vor echivala cu un copac plantat în cadrul acestei campanii. Comentariile extra de la fiecare recenzie se vor cumula cu altele şi vor fi plantaţi copăcei şi pentru ele.

 tn1_insomnia

Read Full Post »

Cartea asta am câştigat-o pe un blog anul trecut (comentând pentru vALLuntar ediţia 1:). Deja mă ducea cu gândul la Corinne Hofmann şi la masaiul ei. De data aceasta o avem în scenă pe Caitlin Davies care se îndrăgosteşte în facultate de Ron şi decide să-l urmeze în Botswana. Măcar Ron nu e genul sălbatic al lui Lketinga mi-am spus. Într-adevăr, relaţia lor poate ar fi avut mai multe şanse de reuşită…dar nu în Botswana tradiţionalistă unde ce zice mama e sfânt şi chiar dacă ai familie şi casă tot trebuie să-i hrăneşti şi pe părinţi, fraţi, nepoţi, foste neveste…Eu vă spun sincer că abandonasem cartea la un moment dat. Mi se părea că e scrisă prea monoton, prea sec. La fel ca şi în cazul lui Corinne Hofmann, nu mă aşteptam la o scriitură strălucită…dar nici să citesc despre Africa şi să mă plictisesc. Totuşi, când am reluat cartea (ajunsesem cam pe la jumătatea ei), am decis să îi acord mai multă atenţie şi să nu fie o lectură pe fugă. A doua jumătate mi s-a părut mult mai bine scrisă (în prima partea aveam impresia că sare mult prea repede peste unele evenimente şi nu mai înţelegeam în ce perioadă a vieţii se petrec). Viaţa lui Caitlin după căsătoria cu Ron intră pe un făgaş cât de cât normal. Ea lucrează la un ziar, se implica activ în viaţa socială a comunităţii cu toate că e privită ca o intrusă, mai vizitează Anglia, îşi contruieşte o casă, naşte o fetiţă pe nume Ruby…şi  un eveniment nefericit îi schimbă radical destinul. Caitlin este violată cu brutalitate în propria ei casă, în timp ce îşi ţinea fetiţa în braţe. Mai halucinant şi mai dureros decât violul este comportamentul celor din jur care o învinovăţesc parcă. După un proces în care aveam impresia că ea e atacatorul, după un şir de teste din care rezultă că din fericire nu a fost infectată cu HIV, Caitlin decide să se întoarcă în Anglia alături de fetiţa sa. Cartea are un final destul de trist deoarece fetiţa nu reuşeşte să înţeleagă noile schimbări şi duce dorul Africii mai mult decât şi-ar fi închipuit Caitlin.

Concluzia mea: cu toate că iniţial nu m-a fermecat suficient, mă bucur că i-am mai dat o şansă acestei cărţi. La fel ca în cazul lui Corinne Hofmann mi-a venit să-i urlu prin carte: What where you thinking?  Dar mă bucur pentru ea şi fetiţa ei că au scăpat cu bine din toate evenimentele de acolo.

P.S: Mai strângem comentarii pentru : „Cele zece mii de dorinte ale imparatului„, „Sus, in aer”, „Urâţii„, „Jurnalul Sofiei Tolstaia” si celelalte recenzii din vALLuntar 2.

Anul acesta, în cadrul campaniei vALLuntar 2, bloggerii şi cei care vor comenta la recenziile lor au ocazia de a face o faptă bună pentru mediul înconjurător cu sprijinul Editurii ALL şi ROMSILVA. Detaliile complete ale campaniei le găsiţi aici. Ceea ce e important de ştiu e că pentru fiecare recenzie trebuie strânse minimum 15 comentarii. Astfel, recenzia plus cele 15 comentarii vor echivala cu un copac plantat în cadrul acestei campanii. Comentariile extra de la fiecare recenzie se vor cumula cu altele şi vor fi plantaţi copăcei şi pentru ele.

tn1_poveste-de-dragoste-africana-q

Read Full Post »

Mă gândeam cu un pic de groază la momentul în care o să scriu recenzia la cartea asta. Nu de alta dar, la fel ca în viaţa reală, nu sunt tare bună la reţinut nume. Şi mai ales când sunt nişte nume mai…sugestive:). Ca să mă înţelegeţi: povestea se desfăşoară în 1660 în Oraşul de Purpură. Întreg romanul prezintă căutarea personajelor în materie de sex. Da…Fifty Shades e mic copil. Doar că numele personajelor, poziţiile, părţile corpurilor sunt descrise metaforic…dar again..suficient de sugestiv. Drept Înainte Mergătorul e un tânăr chipeş care va fi iniţiat în tainele amorului într-un bordel de către Lună Roşcată. Împăratul însuşi caută licori şi remedii pentru o viaţă sexuală mai activă si chiar ajunge să  facă un lucru nemaiauzit pentru un  om de rangul lui: să cheme aceeaşi prostituată (Yadil) de două ori într-o seară. Cu ajutorul unui obiect numit Clopoţelul birman(pe care Lună Roşcată îl furase de la împărat şi care se presupune că ajuta în materie de performanţe sexuale), Drept înainte Mergătorul reuşeşte să o cucerească pe Mireasmă Gingaşă (care din câte ni se spune nu mai avusese orgasm înainte) şi pleacă împreună să găsească un leac permanent pentru frigiditatea ei. În Oraşul Pagodelor, cei doi o întâlnesc pe Floare Rară, care caută cam aceaşi substanţă miraculoasă pentru tatăl ei adoptiv. Cei trei nu ratează ocazia unui menage-a –trois şi după ce fură reţeta de care aveau nevoie merg fuguţa să facă rost de bani şi să-l elibereze pe tatăl Drept Înainte Mergătorului (care am uitat să vă zic de atâtea scene de sex, dar rămăsese acuzat că el ar fi furat Clopoţelul birman). Cu toate că sunt prinşi în timp ce încercau să vândă poţiunea  şi duşi în faţa Împăratului , scenele de măcel sunt din nou înlocuite cu cele de sex. Şi uite aşa, toate personajele cărţii (Lună Roşcată, Împăratul, Yadil, Drept Înainte Mergătorul, Mireasmă Gingaşă, Floare Rară şi Trei Trepte -ştiam că am uitat de un personaj prin toate îmbărligăturile astea- ajung să formeze un Septet (adică o mică-mare orgie).

Septetul se presupune că ar reprezenta împlinirea celor zece mii de dorinţe, nu de alta, dar nici măcar împăratul nu visase la figura asta geometrică. Mai mult, se consideră că pentru a atinge nemurirea, un bărbat trebuie să se culce cu un număr cât mai mare de femei. Am decis să nu mă leg de astfel de subiecte şi păreri ca să nu supăr zeii, taoiştii, confucianiştii, budiştii şi mai ştiu eu ce călugări asiatici care au acces direct karma şi o pot întoarce să mă bată pe umăr:).

Iniţial am crezut că o să fie o lectură dificilă (tot speriată fiind de nume şi de metafore). Pe parcurs mi-am dat seama că e pur şi simplu o metaforă despre sex şi trebuie acceptată ca atare. M-au amuzat unele expresii, unele chiar mi s-au părut interesante şi mi s-a părut per total o cartea diferită. Nu mă aşteptam să găsesc cine ştie ce informaţii despre cultura, istorie sau obiceiuri aşa că nu am fost deloc dezamăgită. Am luat cartea ca atare şi m-am bucurat într-un final că am descoperit un stil diferit de a expune actul sexual, fără vulgarităţi şi cu multe expresii „spumoase”.

Cine mai vrea să contribuie cu o rămurică în plus la copăceii care mai au nevoice, poate să comenteze şi la „Sus, în aer„, „Urâţii”, „Jurnalul Sofiei Tolstaia” dar şi la recenziile anterioare:).

Anul acesta, în cadrul campaniei vALLuntar 2, bloggerii şi cei care vor comenta la recenziile lor au ocazia de a face o faptă bună pentru mediul înconjurător cu sprijinul Editurii ALL şi ROMSILVA. Detaliile complete ale campaniei le găsiţi aici. Ceea ce e important de ştiu e că pentru fiecare recenzie trebuie strânse minimum 15 comentarii. Astfel, recenzia plus cele 15 comentarii vor echivala cu un copac plantat în cadrul acestei campanii. Comentariile extra de la fiecare recenzie se vor cumula cu altele şi vor fi plantaţi copăcei şi pentru ele.

tn1_cele_10000_de_dorinte_2010_b5_final

Read Full Post »

Older Posts »