Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Ambasador de Brand ALLFA’ Category

Încă o carte foarte interesantă din seria Crime de la Editura All. Acțiunea romanului are loc în anul 1948 în Los Angeles și îl are ca protagonist pe Easy, un bărbat afro-american care tocmai a rămas fără slujbă și nu are cum să-și plătească ipoteca. El frecventează barul prietenului său Joppy când, un bărbat pe nume DeWitt Albright îi oferă o sumă importantă de bani dacă reușește să o găsească pe Daphne Monet, o tânără de culoare albă care frecventează barurile de jazz. Lucrurile se complică destul de mult în carte, Daphne Monet nu e deloc ceea ce pare a fi și Easy rămâne fără o parte din prietenii lui după toată această aventură. E o carte plină de acțiune, crime neașteptate, schimbări de situație, șantaj și pericol. În urma întregii povești, Easy devine detectiv particular și aventurile lui continuă și în următoarele romane ale autorului. A fost interesant să găsesc o carte în care detectivul e un afro-american și cred că literatura care promovează diversitatea ar trebui susținută, în special în țările care s-au confruntat cu astfel de probleme. Cu toate că există unele clișee și aspecte tipice sudului în carte, e normal într-un fel, pentru a evidenția mediul în care se învârte Easy și pentru a crea atmosfera specifică acelei perioade.

Cartea e de citit pentru iubitorii de romane polițiste, dar și pentru cei care vor să își extindă puțin limitele și să încerce o poveste cu detectivi mai atipică.

tn1_mosley_-_diavolul_final

Cartea am primit-o cadou de la Editura ALL a cărei ambasadoare de brand sunt, dar părerile extrem de subiective îmi aparţin:)

Read Full Post »

Cartea asta a fost exact așa cum mă așteptam. Citisem și Nono așa că eram convinsă că o să am parte de o lectură plăcută și interesantă. Fiind vorba de un roman polițist, nu aveam cine știe ce pretenții artistice, vroiam doar un roman interesant, care se citește ușor. Mi se pare foarte fain că avem literatură contemporană cât mai diversificată și încet încet nu mă mai tem să citesc autori români:). Am ușoare rețineri, dar dacă verific vreo 2 bloguri și mă asigur că limbajul e totuși unul acceptabil și că nu au scris cartea doar ca să fabuleze ei în voie (btw, le recomand un blog în acest caz), mă apuc de citit fără prejudecăți.

Romanul îl are ca personaj principal pe Grigore Kader, un polițist cu un aspect puțin mai exotic, perfect pentru numeroasele prejudecăți etnice și religioase din România. Kader are de dezlegat misterul unui aparent jaf încheiat cu o crimă. Este furat un tablou care nu are suficientă valoare pentru a justifica omorul din spatele lui, așa că investigația se complică. Pentru mine sincer, motivul crimei și intriga creată în jurul cercului de suspecți nu au fost prea captivante. A fost însă o lectură plăcută și cred că dacă va continua cu acest gen, autoarea are șanse mari să se impună. Cu toate acestea, dat fiind faptul că Nono și Micul Chagall au stiluri total diferite, m-ar încânta ca autoarea să încerce și alte genuri și să ne surprindă cu ceva total nou.

Mi-a plăcut faptul că romanul a fost ancorat în societatea românească și tabieturile ei și mi-au plăcut destul de mult cum au fost conturate personajele feminine precum mama lui Kader sau Serinela, specialista în grafologie. Mie una mi-a plăcut romanul și cred că e o carte potrivită pentru noua secţiune Crime pe care Editura All a lansat-o pe Strada Ficţiunii. Eu una v-o recomand, chiar dacă nu sunteți fani ai genului. E bine să susținem scriitorii români, altfel doar o să ne plângem că nu avem de unde alege. Când găsim un autor care merită promovat eu zic că e bine să o facem.

Cartea am primit-o cadou de la Editura ALL a cărei ambasadoare de brand sunt, dar părerile extrem de subiective îmi aparţin:)

tn1_micul_chagall_-_renata_carageani

 

 

 

 

Read Full Post »

Şi uite că am reuşit să găsesc varianta masculină a Ceceliei Ahern. Ok…poate Guillaume Musso are vreo 2 romane mai interesante, dar la cartea asta chiar am râs şi nu pot să-mi explic cum de am avut răbdare să o citesc. Adevărul e că am citit-o aseară, răsfoind paginile extrem de repede pentru că deja de pe la pagina 50 ştiam ce o să se întîmple. Şi cu riscul de a vă strica surpriza în caz că vreţi să citiţi cartea, here comes the spoiler. Prea era cusută cu aţă albă toată povestea ca să nu-mi dau seama că Jeremy şi-a înscenat răpirea. Dar să nu mă grăbesc şi să vă povestesc 2 -3 cuvinte şi despre acţiunea romanului. Jeremy şi Camille sunt doi gemeni de 15 ani, separaţi la divorţul părinţilor de acu-s..aţi ghicit…7 ani. Jeremy locuieşte cu mama sa, Nikki Nikovsky (I know…such an original name), o fostă actriţă şi fost fotomodel aspirant care schimbă bărbaţii din 6 în 6 luni (his words). Camille locuieşte cu tatăl ei,  Sebastian Larabee, un lutier faimos (am aflat măcar un lucru nou din cartea asta, ce e un lutier…vi-l las pe google să vă explice în caz că habar nu aveaţi la fel ca mineJ..ok..e un om care repară sau făureşte:) instrumente cu corzi, cum sunt viorile de exemplu). Deci, Sebastian e genul sobru, inteligent, care îşi creşte fiica într-un mediu mai high-class şi îi oferă o educaţie foarte bună. Tot aranjamentul celor doi foşti soţi e perturbat de dispariţia lui Jeremy. Sebastian şi Nikki pornesc împreună în căutarea fiului lor, aventură care îi va duce în Franţa (exact în locul în care s-au cunoscut) iar mai apoi  în Brazilia (trebuia să aducă autorul ceva şocant ca să nu fie dezamăgirea prea mare că au omorât pe degeaba un om şi au comis o serie de alte infracţiuni). După cum vă spuneam, mi-am dat seama destul de repede că toată răpirea e o înscenare de-a lui Jeremy cu nobilul scop de a-şi împăca părinţii. Întrebarea mea rămânea: cum o scoate autorul la capăt cu crima comisă de cei doi foşti soţi? Eh..da nu e plauzibil că Jeremy  i-a furat Ipod-ul unui traficant de droguri, că pe Ipod era o hartă cu un avion prăbuşit în jungla amazoniană (că în avion erau multe droguri), că fiica traficantului  îl găseşte pe Facebook pe Jeremy numai după numele mic şi după faptul că a dat Like unei pagini? Că l-a cucerit pe Facebook şi l-a convins să o viziteze în Brazilia…fiind convinsă că va avea Ipodul cu pricina la el ca să recupereze harta? Nu…n-a întins coarda prea mult nici de data asta autorul. Mă obişnuisem cu explicaţiile lui halucinante încă de la „Fata de Hârtie”, dar parcă romanul ăsta chiar e prea de tot. E prea previzibil, prea simpluţ scenariul, cu un limbaj destul de sec (aici o să dau vina şi pe traducere, mi-am dat seama din expresii de genul „să branşăm hard-drive-ul la un laptop”…who talks like that??) şi până la urmă, mult prea tras de coadă..cam ca în filmele în care totul e perfect sincronizat şi actorul principal scapă teafăr în ultima secundă din orice calamitate. Ce pot să zic..aveam nevoie de o lectură mai uşurică după Boia şi Djuvara, aşa că revin cât de curând şi cu recenzii mai de bine:).

Acest articol face parte din campania “Citeste si castiga carti pe viata din colectia Strada Ficţiunii“ iniţiată de Editura ALLFA, parte a Grupului Editorial ALL.

dupa-sapte-ani_1_fullsize

Read Full Post »

Terminăm articolele despre cărţi pe luna februarie cu o carte care nu neapărat că nu mi-a plăcut, dar nu aveam starea necesară să o citesc şi chiar nu vroiam să mă deprime.  Am zis totuşi să-i dau o şansă. Ceea ce vă pot spune e că dacă m-aş fi documentat puţin despre carte şi despre autoarea ei înainte să mă apuc de citit, probabil aş fi privit-o mai cu interes. S-ar putea chiar să o recitesc într-o zi, cu sufletul mult mai deschis şi mai receptiv. Un lucru care mi s-a părut interesant e faptul că această carte a fost scrisă într-un fel de exil, autoarea suferind de o boală din cauza căreia s-a izolat în subsolul casei părinţilor ei. E romanul ei de debut şi a fost distins cu o serie de premii importante.

Toată viaţa, numai Epsilon a ştiut de existenţa Matheei, soţia sa. Fiind o fire extrem de solitară, aceasta refuza să iasă în public şi-şi petrecea zilele tricotându-i bentiţe soţului. După moartea lui, Mathea realizează că în momentul în care şi ea va trebui să părăsească această lume, nimeni nu îşi va aminti de ea. Aşa că are o serie de încercări nereuşite de a-şi face remarcată prezenţa în comunitate.  Cartea e plină de pasaje în care e invocată prezenţa lui Epsilon şi e clar încă de la început că Mathea fusese extrem de dependentă de el. Într-un fel ea trăia pentru el şi prin el. Poate şi pentru că avea o stimă de sine extrem de scăzută şi nu credea că e destul de importantă ca cineva să o observe, darămite să o ia de soţie, Mathea îl are pe soţul ei drept antidot pentru singurătate.

Revin la gândul iniţial. Carte a asta are un umor amar…ştiu că sună ciudat. E scrisă într-un stil pe care deja îl recunosc atunci când am parte de personaje inadaptate social sau personaje cu un IQ peste medie care se luptă să se integreze în „normalitate”. Îţi vine să râzi la anumite pasaje, dar apoi conştientizezi durerea personajului şi masca după care se ascunde.

Acest articol face parte din campania “Citeste si castiga carti pe viata din colectia Strada Ficţiunii“ iniţiată de Editura ALLFA, parte a Grupului Editorial ALL.

“I remember reading somewhere that the total number of people alive on earth today is greater than the total number of people who have died throughout all time, and I wonder when the opposite will be true, when there will be more dead people than living, because if that were the case, then at least I could be helping to tip the scale in favor of the dead. It would be nice to make a difference.”

tn1_skomsvold_-_cu_cat_merg_mai_repede_final

Read Full Post »

Kitty, o jurnalistă proaspăt concediată în urma unui proces de calomnie, se luptă să-şi păstreze unica sursă de venit, fiind şi scriitoare la o revistă. Cum un rău nu vine niciodatp singur, proprietara revistei, Constance, care e şi prietenă bună cu Kitty, moare în urma unei lupte cu cancerul. Kitty trebuie să treacă prin aceste momente dificile ale vieţii ei, să facă faţă pierderii unei fiinţe dragi şi să reziste atacurilor permanente din partea celor care nu o mai agreează în urma procesului de calomnie. Salvarea lui Kitty apare sub forma unei provocări aparent imposibile. Are de scris un articol în onoarea lui Constance, un articol pe care aceasta plănuia să-l scrie înainte de a se îmbolnăvi. Kitty are drept ajutor o listă cu 100 de nume. Atât. Trebuie să descopere ce legătură există între cei 100 de oameni şi să scrie un articol despre acest subiect, sau riscă să piardă şi această ultimă sursă de venit. După numeroase încercări nereuşite, Kitty ajunge să cunoască 6 dintre oamenii de pe listă şi descoperă că fiecare dintre ei are o poveste originală şi specială, chiar dacă aparent sunt doar nişte oameni simpli.

Pentru mine e a  treia carte pe care o citesc de Cecelia Ahern. Pot spune că „P.S I love you” a fost chiar interesantă şi o lectură plăcută pentru o după-amiază ploioasă. „O suta de nume”, la fel ca şi „Întâlnire cu viaţa”, mi-au lăsat impresia că putea fi scrisa în doar jumătate sau maxim trei sferturi din pagini. Poate femeia asta chiar nu e genul meu de scriitoare, dar eu tot îi mai dau şanse în speranţa că mai găsesc măcar o carte de-a ei care să-mi placă…altfel, pentru mine e greu să-mi explic cum e autoare de best-seller-uri. Sau pur şi simplu şi-a creat un nume şi orice scrie se vinde instant? Măcar dacă citesc Dan Brown sau orice alt autor de romane cu intrigă religioasă şi teoria conspiraţiei ştiu că mă ţine cu sufletul la gură şi vreau să dau paginile..La Cecelia, pe la jumătatea cărţilor mă ia cu un plictis incredibil şi încep să mă întreb dacă am eu o problemă, sau ea nu e o scriitoare chiar aşa de bună precum PR-ul pe care îl are. Sincer, de obicei nu scriu despre cărţi care nu-mi plac sau îmi plac doar până la jumătate, dar m-am gândit să-mi exprim of-ul. Dacă sunteţi fani Cecelia, vă rog să-mi recomandaţi o carte care credeţi că mi-ar putea schimba părerea despre ea. Promit să încerc.

Acest articol face parte din campania “Citeste si castiga carti pe viata din colectia Strada Ficţiunii“ iniţiată de Editura ALLFA, parte a Grupului Editorial ALL.

tn1_100_de_nume_sf_2012

Read Full Post »

Din păcate nu am reuşit să-l văd niciodată pe maestrul Beligan în carne şi oase. De aceea eram curioasă şi vroiam să citesc cartea asta. Încă de anul trecut am început să citesc tot mai multe memorii şi jurnale. Mi-ar fi plăcut să fie şi cartea asta cu mai multe detalii din viaţa lui, dar m-am mulţumit şi cu atât. Notiţe şi însemnări dintr-un jurnal nedatat. Am fost surprinsă de numele colosale care apar în carte, cu autografe, scrisori, premii decernate lui Radu Beligan. De la Arghezi, Lovinescu, Rebreanu, Ionescu la genialul şi nonconformistul Salvador Dali, toată lumea îl admira pe Beligan pentru interpretările sale. Pe lângă detaliile legate de cariera sa şi de zbuciumul cu care s-a confruntat mereu, dorind să rămână autentic unor valori şi tradiţii şi să păstreze calitatea în tot ceea ce făcea, m-au uimit miciile însemnări despre lucruri absolut simple şi cotidiene. Aceste detalii au adus un plus de savoare cărţii şi mi-au adus zâmbetul pe buze. Tot ce pot să vă spun e că merită citită şi recitită.

„Câteva promisiuni vagi. E tot ce-am obţinut de pe urma discuţiei cu cei patru scriitori. „Ştiţi”, mi-a spus unul dintre ei, „prefer un eşec faţă de patru mii de cititori necunoscuţi şi risipiţi, decât unul faţă de şase sute de spectatori adunaţi laolaltă şi care se manifestă sonor”.

„Prin 1950 eram la o masă cu Serban Cioculescu, Ion Barbu şi Ion Iancovescu în braseria de la Athenne-Palace. Uşa se deschide brusc şi un june gazetar de la Scânteia se îndreaptă spre noi debordând de entuziasm: „Aţi auzit? În curând, în Uniunea Sovietică, pâinea va fi pe gratis!” „Da, dar cu ce preţ?” a replicat trist Iancovescu.”

„Cu cât tortul nostru de aniversare are mai multe lumânări, cu atât mai puţin suflu avem ca să le stingem”.

„De câte ori deschid televizorul să aud ştirile, mă gândesc la obiceiul medieval de a-i strangula pe toţi aducătorii de veşti proaste”.

tn1_radu_beligan_-_intre_acte

Read Full Post »

Săptămâna trecută stăteam înconjurată de cărţi şi nu ştiam cu care să încep. Fiindcă prima carte a Dariei Donţova mi-a plăcut foarte mult şi aflasem că are peste 100 de cărţi scrise, am decis să continui aventurile alături de Evlampia/Eufrosina şi să văd ce mistere mai are de dezlegat. Ce pot să vă spun…în opinia mea de „cititor amator de romane poliţiste”, Poirot, Miss Marple sau Sherlock Holmes sunt mici copii pe lângă Evlampia. Nu de alta dar la un moment dat eram prin oraş şi mă gândeam „Deci pe prima femeie oare cine a omorât-o şi ce legătură are cu restul personajelor?” Sinceră să fiu, dacă nu mi se prezenta la final un rezumat al întregii acţiuni şi nu aş fi reluat firul poveştii, aş fi fost complet ameţită. Fiecare personaj care apare în carte îşi prezintă la un moment dat povestea, sau ceea ce ştie despre caz, aşa că se adună o tonă de informaţii şi e mai bine să citeşti cartea în câteva zile şi să nu o laşi uitată pe noptieră. Nu că ai putea. Evlampia e la fel de activă şi de amuzantă ca în prima carte. Serviciul ei de „detectiv amator” îi ocupă tot mai mult timp şi din păcate nu mai are timp să ne prezinte reţetele ei incredibile.

De această dată avem de a face cu un caz de schimb de identităţi. Ksenia Fedina şi Tatiana Mitepaş sunt cele două personaje care îi dau bătaie de cap Evlampiei. Aceasta este angajată de Oleg Iakovlevici, soţul Kseniei (care e de fapt Tatiana), după ce Ksiuşa dispăruse în timpul unei piese de teatru. Ksenia fugise fără să ia absolut nimic cu ea. De aici încep căutările Evlampiei. De la rudele sărace dintr-un sat uitat de lume, la oameni din industria muzicii, Evlampia are parte de multe peripeţii şi de o serie de personaje interesante. Cu două crime a căror legătură am făcut-o cu greu:), şi veşnica întrebare „aia era Ksenia sau Tatiana”, am reuşit să termin cartea în două seri. După cum v-am spus, gândul îmi era tot la personaje şi la cum se va rezolva totul aşa că recomand cartea asta cu drag nu neapărat numai iubitorilor de romane poliţiste. Se citeşte pe nerăsuflate. Nu am cum şi nu are rost să vă fac un rezumat al acţiunii, e mai bine să vă bucuraţi pe deplin de fiecare indiciu şi de fiecare descoperire.

Acest articol face parte din campania „Citeste si castiga carti pe viata din colectia Strada Ficţiunii” iniţiată de Editura ALLFA, parte a Grupului Editorial ALL.

tn1_dontova_-_poker_cu_rechinul_final

Read Full Post »

Şi ca să recuperăm din articolele pe luna asta, vă anunţ cu drag că cei de la Editura ALL vă aşteaptă la cea de-a douăzecea ediţie a târgului de carte Gaudeamus (în Bucureşti), unde pe lângă promoţiile oferite o să mai aveţi parte şi de lansări de carte interesante. Programul lansărilor celor de la ALL îl puteţi găsi AICI. Mai jos aveţi o listă cu ce urmează nou pe Strada Ficţiunii plus cartea pentru copii care mie se pare interesantă:)

Lansări:

Joi, 21 noiembrie, ora 14:00, la Standul ALL
Trolul fără inimă de Asbjornsen şi Moe, carte pentru copii în colecţia Călătorii în lumea basmelor

Invitați:
Excelența Sa, doamna Ambasadoare a Norvegiei în România, Tove Bruvik Westberg
Scriitoarea norvegiană Kjersti Annesdatter Skomsvold
Laura Frunză, traducătoare literatură pentru copii

Despre carte:
Trolul fără inimă îl are ca personaj pe Cenuşotcă, cel mai tânăr dintre fiii regelui, care pleacă să-și salveze fratii – și pe miresele lor –  transformați în stană de piatră de către trolul fără inimă. În călătoria sa, Cenușotcă are parte de multe încercări, dar băiatul reușește să găsească inima trolului și să ducă lucrurile la bun sfârșit.

Despre autor :
Asbjornsen și Moe sunt considerați Fratii Grimm ai Norvegiei. Prieteni din adolescență, cei doi au fost pasionați încă de mici de folclor și călătoriile lor în jurul Norvegiei și vizitarea satelor pentru a culege poveștile de demult spuse de locuitori au contribuit la apariția celor mai frumoase basme norvegiene.

Sâmbătă, 23 noiembrie, ora 18:00, la Standul Ţărilor Nordice

Cu cât merg mai repede, cu atât sunt mai mică, roman de Kjersti Annesdatter Skomsvold, colecţia Strada ficţiunii

Invitați:
Excelența Sa, doamna Ambasadoare a Norvegiei în România, Tove Bruvik Westberg
Autoarea Kjersti Annesdatter Skomsvold

Sesiune de autografe cu autoarea


Despre carte :

Un roman comic și profund, în care protagonista – în vârstă, dar fără vârstă – Mathea Martinsen, încearcă să lase pe această lume un semn al trecerii ei. Autoarea reușește să-i spună cititorului o poveste de iubire excentrică și excepțională, fermecându-l cu grația stranie a sentimentalismului nordic. Prestigioasa revistă germană Der Spiegel caracterizează acest roman scurt și cât se poate de elocvent: „O poveste de iubire cum nu se poate mai frumoasă.”

Despre autor :

La doar 33 de ani, Kjersti Skomsvold este una dintre cele mai de succes scriitoare din Norvegia. Acesta este romanul cu care a debutat, distins cu prestigiosul Tarjei Vesaas First Book Prize 2009, nominalizat la Booksellers’ Prize 2009 și care a figurat pe lista scurtă la International IMPAC Dublin Literary Award 2013.  În prezent, scrierile autoarei norvegiene au fost traduse în peste 20 de limbi. La invitația Ambasadei Regale a Norvegiei în România și a Grupului editorial ALL, scriitoarea norvegiană Kjersti Annesdatter Skomsvold se va afla în premieră în România și va fi prezentă la cea de-a XX-a ediție a Târgului de carte Gaudeamus, unde Grupul ţărilor nordice – Danemarca, Finlanda, Islanda, Suedia și Norvegia reprezintă invitatul de onoare.

Duminică, 24 noiembrie, ora 12:00, la Standul ALL

Michul Chagall de Renata Carageani, roman

Grigore Kader este un comisar atipic, iar când unui comisar atipic i se repartizează un caz straniu, evenimentele nu pot fi decât incitante. Portretul-robot este alcătuit și motivul crimei e deja bine cunoscut: furtul unei schițe a pictorului Chagall.

Invitați: Renata Carageani

Despre autor :
După 1989, Renata Carageani a publicat eseuri şi pamflete politice în revista Palatul de Justiţie, astăzi dispărută. A scris povestiri fantastice, ştiinţifico-fantastice şi poliţiste, iar în 2010, în urma unui concurs literar, două dintre ele – “Gara” şi “Oamenii-buză-de-iepure” – au apărut în culegerea de proză Premiile Lili. Antologia festivalului de literatură Lili. Alte povestiri au fost publicate în reviste literare şi volume colective. Nono este primul roman al autoarei, urmându-i Micul Chagall – ambele publicate la Editura ALLFA, în colecția Strada ficțiunii.

1471975_667607949946378_322796532_n

Read Full Post »

Older Posts »