Ambasador de Brand ALLFA, Articole, Carti, vALLuntar

Urâţii – Dorin Cozan (vALLuntar 2)

Sunt puţin sceptică atunci când vine vorba de autori români contemporani. Mi se pare că romanelor le lipseşte un anume ritm, că sunt scrise într-un stil greoi, că autorul vrea să-mi dea peste nas cu cât e el de post-post-post modern şi eu am rămas repetentă la capitolul ăsta.

Urâţii” nu pot spune că se încadrează în cele descrise mai sus. E totuşi o carte pe care am ezitat multă vreme să o citesc. Nu reuşeam să trec de primele pagini pentru că mă speriau regionalismele (chiar nu înţelesesem nimic din unele fraze) şi nu vedeam rostul unui roman scris exact aşa cum se aude accentul moldovenesc. Pentru mine una, nefiind familiarizată cu acest accent şi mai ales cu regionalismele, a devenit o lectură destul de greoaie, chiar dacă romanul abia trece de 100 de pagini. Cu toate acestea, într-un fel l-am înţeles pe autor. A vrut să prezinte cât mai autentic satul copilăriei sale, a făcut în aşa fel încât citittorii să fie prietenii lui vechi şi el să depene amintiri împreună cu ei. V-am spus, singura problemă e că uneori m-am simţit exclusă ca cititor. Chiar am vrut să-mi imaginez acel univers, dar multe poveşti nu au fost suficient conturate în cât să înţeleg mare lucru din ele. Şi eu dacă m-aş apuca să scriu despre copilăria la bunici, probabil cei alături de care chiar s-au petrecut evenimentele ar râde cu poftă şi s-ar emoţiona când şi-ar aduce aminte de păţăniile noastre..iar restul ar sta şi s-ar întreba despre ce vorbim.

La Kadia puteţi găsi mai multe informaţii despre regionalismele folosite..eu una nu am mai avut răbdare să le recitesc:)

Ş-api mă gândiesc că dacă el o putut scrie în moldoveneşte, vă pot zâce şi io să lăsaţi un comentariu pe ardeleneşte. Dacă aveţ vreme că nu stau să dau cu paru. V-am ţucat.

Anul acesta, în cadrul campaniei vALLuntar 2, bloggerii şi cei care vor comenta la recenziile lor au ocazia de a face o faptă bună pentru mediul înconjurător cu sprijinul Editurii ALL şi ROMSILVA. Detaliile complete ale campaniei le găsiţi aici. Ceea ce e important de ştiu e că pentru fiecare recenzie trebuie strânse minimum 15 comentarii. Astfel, recenzia plus cele 15 comentarii vor echivala cu un copac plantat în cadrul acestei campanii. Comentariile extra de la fiecare recenzie se vor cumula cu altele şi vor fi plantaţi copăcei şi pentru ele.

tn1_uratii

Reclame

18 gânduri despre „Urâţii – Dorin Cozan (vALLuntar 2)”

  1. te admir pentru ca ai puterea sa continui in conditiile in care dai peste carti care nu -ti plac foarte mult. sper sa ajungi sa plantezi cat mai multi copacei si sa ai bafta sa dai si peste carti pe gustul tau!:)

  2. De la Kadia am aflat si eu despre aceasta carte si tot ea m-a facut sa o trec pe lista cu „nu vreau asa ceva”. :)) Am crescut prea aproape de Bucuresti, mi-ar fi imposibil sa descifrez cuvintele folosite. :))

  3. Am citit si eu un fragment din aceasta carte. Sunt din Suceava, nu mi-a fost foarte greu sa descifrez acele regionalisme dar pot spune clar ca in zilele noastre nici in cele mai indepartate sate din zona Moldovei nu se mai folosesc aceste cuvinte si accentul nu este cel folosit in carte. Cel putin, in Suceava nu am auzit pe nimeni vorbind asa ;)) Sper sa aduni cat mai multe comentarii si spor la plantat copacei! 🙂

  4. Of, iar mi-ai adus aminte de cartea asta, incep sa am cosmaruri. Nu am nimic cu vorbirea pocita, dar in scris chiar mi se pare un chin inutil. Povestitorul putea folosi forma literara si sa lase doar dialogurile.

  5. na api draga, cum ai inceput sa zici de subiectu cartii, mi’o venit in minte Ion Creanga si a lui Amintiri din copilarie…na amu ce sa zic, graiu moldovienesc nu ma unje la inima, api as fi curioasa un ptic de rejionalismele cele, da na…oricum cre’ca mi’as prinde urechile si uochii in pajinile cele! ti tzuc si spor la citit!!!

  6. No…. amu eu ce sa mai zic?:))
    O mica amintire amuzanta. Cand mergeam la bunici in Ardeal… prindeam repede accentul. De fapt eu prind accentele foarte repede (am reusit sa vb si moldoveneste la un moment dat). Sora mea nu prea aprecia …:)) hahaha. Dar eu ce sa fac daca auzeam asa vorbindu-se… cred ca trebuia totusi sa ma fac actrita.

    Ce cred eu ca ii trebuie acestei carti (daca nu esti din zona si familiarizat cu regionalisemele ) este timp – adica nu e genul de carte care sa fie citita foarte repede. Daca esti in lipsa de timp, atunci poate deveni greoi.. ca sa sta cu dctionarul. Dar daca nu te preseaza timpul.. eu o vad a avea potential. Poate asta a si vrut autorul – timp pentru cartea lui … (stii aici este si o observatie amuzanta.. ca moldovenii vorbesc repede.. si cartea trebuie citita .. incet).

    Spor la plantat (sa plantam cat mai multi copaci:P)

  7. Te inteleg, deunazi citeam niste basme romanesti-cele clasice-pentru copil si, sincer vorbind, regionalismele m-au plictisit cumplit. Cer un efort de citire si nu oricine e dispus sa-l faca. Dar sunt tare amuzante!

  8. nu cred ca m-ar tenta cartea asta..poate as fi putin curioasa sa vad totusi in ce stil e scrisa..si daca zici ca nu e foarte voluminoasa..poate ii dau o sansa

  9. dincolo de regionalismele alea care si pe mine m-au exasperat, exista insa o alta dimensiune a acestui scurt roman, o sensibilitate aparte si un mod foarte interesant de a reda realitatea. si cand spun asta, ma refer la faptul ca autorul pare ca se foloseste de toate simturile, iar cititorul resimte toata acesta abundenta de sunete, gusturi, mirosuri si imagini.

    pana la urma am reusit sa ii gasesc un sens scrierii lui Cozan.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s